Acasă » Știri » Sport » Ne-a povestit scenele dramatice. Mărturiile asistentei care a salvat un fotbalist de la moarte: ”Ţineam copilul în braţe…”

Ne-a povestit scenele dramatice. Mărturiile asistentei care a salvat un fotbalist de la moarte: ”Ţineam copilul în braţe…”

De: Cancan 09/10/2017 | 00:00

Share:

Ne-a povestit scenele dramatice. Mărturiile asistentei care a salvat un fotbalist de la moarte: ”Ţineam copilul în braţe...”

Mariana Ilie este asistent generalist la un spital din Bucureşti

6 poze

Vezi galeria foto

La un pas de tragedie! S-a întâmplat joi, pe un teren din Complexul Sportiv Chiajna, unde aveau loc selecţii pentru echipa municipală şi naţionala Under 14. Un contact între doi jucători l-a lăsat inert pe unul dintre ei. Mama copilului care a rămas în picioare se afla în tribună şi filma. Asistent medical generalist de profesie, Mariana Ilie a intervenit imediat şi i-a salvat viaţa băiatului de 14 ani. CANCAN.RO, site-ul nr. 1 din România, vă prezintă un interviu emoţionant cu femeia care a evitat tragedia. (VEZI ŞI: Imagini emoţionante! Ei sunt eroii care au salvat 19 bătrâni din azilul cuprins de flăcări)

Eraţi în tribună… Ce s-a întâmplat în acel minut al meciului?

Da, eram în tribună. În ziua aceea fatidică, era cât pe ce să nu vin la meci. Dar ceva mă trimitea acolo… Îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-am dus! Am salvat un suflet, un copil nevinovat. Filmam live competiţia. Obişnuiesc să fac asta la meciurile băiatului. Nu a durat mult din repriză şi s-a întâmplat tragedia. Edy, băiatul meu, a primit pasa de la un coechipier şi s-a dus în viteză către poartă, cu mingea la picior. În acel moment, băiatul implicat în accident s-a dus către Edy, tot în viteză, să apere. S-au lovit umăr la umăr, dar destul de puternic, impact în urma căruia Edy a căzut şi, imediat după el, şi băiatul celălalt. El a căzut peste Edy. Copilul meu s-a ridicat, iar celălalt a rămas inert pe gazon, inconştient şi în convulsii.

La cât timp aţi ajuns pe teren? Ce aţi constatat acolo?

Când am sesizat că situaţia băiatului e critică, am lăsat telefonul şi am fugit pe teren să intervin pentru a-l ajuta. Tatăl îl ţinea în braţe şi striga disperat să îl ajute cineva, că-i moare copilul. Eu am crezut că se va interveni profesional în acordarea primului ajutor. Am crezut! (CITEŞTE AICI: VIDEO. La un pas de tragedie! I-a descleştat fotbalistului dinţii cu o cheie: ”Salvează-mi copilul!”)

”Copilul se stingea, nu mai mişca”

Şi? A fost greu, a existat pericolul să-şi piardă viaţa?

Atunci mi-am dat seama ca este misiunea mea… Şi am acţionat! Dar copilul se stingea… nu aveam nimic să intervenim. La un moment dat, din convulsii, nu mai mişca. Asistenta de pe ambulanţă încercă să-i deschidă gura. Şi tatăl… Eu am simţit că nu mai are puls şi am început masajul cardiac. În acelaşi timp, am strigat la cei din tribună să-mi aducă o cheie de maşină. Cu cheia i-am deschis gura şi i-am scos limba, destul de mult înghiţită. Imediat după, copilul a început să respire. Respira cu dificultate, dar cu o nevoie avidă. S-a ridicat inconştient… avea mişcări haotice şi încerca să vorbească. M-a impresionat absolut cum a luptat să trăiască. L-am imobilizat, strângându-l în braţe, m-am aşezat pe gazon şi l-am ţinut aşa preţ de câteva zeci de minute. Aşa l-am monitorizat. Tot timpul am vorbit cu el, l-am stabilizat. (NU RATA, AICI: IMAGINI EMOŢIONANTE. Pompierul-erou din Bihor s-a reîntâlnit cu câinele pe care l-a salvat din foc)

V-a fost teamă că-l pierdeţi?

Nu am crezut că-l voi putea salva fără medicaţie şi instrumentar necesar pentru acordarea primului ajutor. Pentru câteva momente am crezut că l-am pierdut. Dar nu am renunţat. Am fost şi asistent şi mamă! Mulţi au ironizat faptul că am intervenit cu cheia. Şi cu ce altceva, dacă nu am avut nimic? Îl lăsam să moară? Ideea este că puţini ştiu că limba în contact cu fierul are reacţie. Eu sunt fericită că l-am readus în simţiri. Aşa…cu cheia şi cu mâinile.

Băiatul dumneavoastră s-a speriat?

Băiatul meu s-a speriat, da. L-a impresionat. Însă antrenorul nu i-a lăsat pe copii să asiste. I-a băgat pe toţi în vestiar.

”Am plâns, m-am rugat la Dumnezeu!”

Cât a durat calvarul?

Totul a durat în jur de 30 de minute. Însă mie mi s-a părut o veşnicie. Am şi plâns. Ţineam copilul în brate, aşteptând ambulanţa şi mă rugam la Dumnezeu să fie bine. Îl stabilizasem. Îşi revenea… L-a recunoscut pe tatăl lui, vorbea, avea coerenţă.

Cum a decurs apoi ziua pentru dumneavoastră?

Voi fi marcată de acest moment cu siguranţă! Şi nu în sensul bun, chiar dacă finalul a fost unul fericit. În ziua aceea nu am fost eu. Nici nu ştiu cum am ajuns acasă. Am condus maşina în virtutea inerţiei. Mi s-a făcut rău… Nu am mai avut pic de energie.

De copil aţi aflat ceva? Aţi vorbit cu familia lui?

Am vorbit a doua zi cu tatăl băiatului. Mi-a dat vestea pe care o aşteptam. Copilul e bine! A suferit o comoţie cerebrală. Destul de grav… Însă nu are sechele, este foarte bine. Asta m-a bucurat infinit. (CITEŞTE ŞI: Scene terifiante la meciul CSU Craiova – FCSB! Andrei Ivan s-a prăbuşit inconştient pe gazon. Gestul portarului i-a salvat viaţa)